Ei da... azi am vazut ghiocei. Ii avea o femeie grabita in metroul de la Unirii. Ii tinea stransi in mana de parca le taiase rasuflarea. Batrana ii vindea pentru niste banuti sa isi ia o paine. Erau albi frumosi si gingasi ca sufletul unei femei. Si apoi m-am gandit ca si ei au suflet. Acum au simtit nevoia sa iasa la suprafata, sa caute aer. Ca deznadejdea sufletului meu. A fii dezamagit nu este o virtute. A-ti purta dezamagirea si a ti-o recunoaste este o arta. Am ochii tristi de cand ma stiu. Nu mai stiu ce inseamna sa nu te dezamageasca un prieten bun, o cunostiinta, un coleg sau un sef. Urasc umorul negru, iubesc ghioceii. Ei da, iar nu ai sa intelegi nimic din ceea ce scriu! Important este ca inteleg eu...
Reusesc rar sa regasesc speranta in ceea ce ma inconjoara. In lucruri, in fiinte, in efemer. Cand insa o recunosc, devin agitata. E ca si cum ai deschide Cutia Pandorei, dar nu esti convins ca in cutie e chiar Speranta, ca in urma ei nu urmeaza Tragedia. Mda, si aici exagerez, imi vei spune. Ca intotdeauna pesimista! Ei si ce! in pesimism si in dezamagire imi regasesc visele pierdute si mania de a-mi deschide sufletul pe laptopul din fata mea!
Intr-o lume ultramoderna, cu masinarii complicate este greu sa intinzi mana si sa culegi niste ghiocei. Chiar daca primavara nu este inca, ar trebui sa ii culegem mereu. problema e ca nu stim cum! Femei merg multe cu metroul, nu majoritatea au ghiocei in mana. Recunosc ca nu tot ce ma inconjoara m-a dezamagit. Ma bucur de fiecare atingere a ta, de fiecare mangaiere, de fiecare clipa de iubire care ma inc0njoara. Plang insa cand si tu nu nu te poti abtine si nu imi aduci ghioceii gingasi sa ma bucur de frumusetea lor. Ce ciudat este! Acum trei ani am vazut cei mai frumosi ghiocei intr-o vaza superba. Cresteau multi si frumosi la un loc! Nu eram in Romania, eram in Italia, tara suflletului meu. I-am vazut in casa celui care mi-a daruit cei mai multi ghiocei. Dupa un timp destul de indelungat, m-am bucurat de gingasia lor. I-am sarutat, i-am atins si de atunci ii visez mereu...
Un comentariu:
nu te flagela.opreste-te o clipa si respira.atunci ghioceii tai iti vor umple plamanii si-ti vor insenina lumea interioara.reinvata sa traiesti!!!
o sa zici ca iar dau lectii,ca-s trufas,ca ma "pedagogesc" cu tine.nu. incerc ceea ce am facut de multe ori cu prietenii.sa fiu sincer si sa vreau sa ajut.
stiu ca in buna masura mi-e cumva adresat textul asta.si o sa te surprinda.chiar inteleg,desi deseori te tachinez.
hm...,yo astept margaritarele,las metroului ghioceii...
Trimiteți un comentariu