Sub trei pogoane de cer
Intre Dealurile Cacovei, acolo unde odata cu venirea iernii doar ursii mai misuna in voie, iar nametii de zapada acopera totul intr-o tacere absoluta si grea, douazeci de maicute traiesc stinghere, simtind "dulceata suferintei" dupa voia lui Dumnezeu.
Drum abrupt de padure, in care doar animalele salbatice isi mai fac simtita prezenta prin urmele pe care le lasa prin zapada. Locurile par desprinse dintr-un basm, iar linistea adanca a imprejurimilor este bulversata doar de murmurul paraului Jgheaburi, un fir de apa limpede si cristalin. Izvorul, care porneste parca din inima acelor dealuri, are apa sulfuroasa, iar oamenii spun ca este binefacator. O maicuta tanara ne intampina, iar limba parca ii este de plumb. Nu vrea cu nici un chip sa-si dezvaluie identitatea: "Aici suntem toti la fel sub cerul lui Dumnezeu! Avem toti acelasi nume..." Mi-e teama si sa mai pun intrebari...Raspunsurile sunt profunde!
Intre Dealurile Cacovei, acolo unde odata cu venirea iernii doar ursii mai misuna in voie, iar nametii de zapada acopera totul intr-o tacere absoluta si grea, douazeci de maicute traiesc stinghere, simtind "dulceata suferintei" dupa voia lui Dumnezeu.
Drum abrupt de padure, in care doar animalele salbatice isi mai fac simtita prezenta prin urmele pe care le lasa prin zapada. Locurile par desprinse dintr-un basm, iar linistea adanca a imprejurimilor este bulversata doar de murmurul paraului Jgheaburi, un fir de apa limpede si cristalin. Izvorul, care porneste parca din inima acelor dealuri, are apa sulfuroasa, iar oamenii spun ca este binefacator. O maicuta tanara ne intampina, iar limba parca ii este de plumb. Nu vrea cu nici un chip sa-si dezvaluie identitatea: "Aici suntem toti la fel sub cerul lui Dumnezeu! Avem toti acelasi nume..." Mi-e teama si sa mai pun intrebari...Raspunsurile sunt profunde!
"Biserica nu este un muzeu, ci un loc unde vii sa te vindeci sufleteste, un loc care are tainele lui. Oamenii de aici nu sunt amatori de publicitate. Viata monahala trebuie vazuta si cunoscuta doar de Dumnezeu. Manastirea nu-i pasta de dinti sa faci reclama la televizor. Te uiti la sfinti si incerci sa faci ca ei. Aici la Jgheaburi nimeni nu are identitate. Nu mai avem contact cu lumea, dar vedem pe cei care vin aici si ii simtim. Este trist ca omul epocii noastre este axat pe bani si pe confort. Nu simte dulceata suferintei si a lucrului facut cu truda", spune maicuta, care ma face sa ma simt o pacatoasa fata de universul in care am patruns.
Istoricul Manastirii Jgheaburi vine dintr-un timp foarte indepartat. In 1310 aici a fost construita prima bolnita sau primul spital, care functiona pe langa lacasul de cult. Apoi, pana in 1582 a fost schit de calugari... Dupa 1989 multe tinere s-au indreptat catre viata monahala, in prezent la Jgheaburi fiind 20 de maicute. Traiul zilnic nu este usor. Slujbele se fac de trei ori pe zi, dimineata este liturghia, apoi dupa-amiaza este o alta slujba, iar la miezul noptii se face slujba de noapte. In tot acest timp trebuie rezolvate toate treburile gospodaresti.
"Pana acum ne foloseam de magarusi, dar de cand ne-am luat masina este mai usor. Nu este deloc usor sa traiesti la Jgheaburi, dar munca are alte valente. Te gandesti ca faci pentru Hristos, nu pentru tine!", spune o alta maicuta.
Calugaritele de aici nu sunt nici ele ocolite de boala sau de alte necazuri. isi oblojesc ranile cu leacuri naturiste, cu ceaiuri sau fac doar... psihoterapie.
Calugaritele de aici nu sunt nici ele ocolite de boala sau de alte necazuri. isi oblojesc ranile cu leacuri naturiste, cu ceaiuri sau fac doar... psihoterapie.
"Avem aici trei pogoane de cer, de care suntem foarte multumite. Iarna aici coboara salbaticiunile padurii. A venit ursul sa ne ia un porc si latrau si cainii, iar noi incercam sa-l alungam facand zgomot!", ne impartaseste zambind maicuta Atanasia, fosta stareta a manastirii.
Maicutele de la Jgheaburi nu mananca niciodata carne si tin posturile cu sfintenie. Pentru a le alunga singuratatea, patru caini si sapte pisici traiesc pe langa lacasul sfant. Vietuitoarele si ele sunt... vegetariene.
Pentru ca este iarna, Jgheaburile sunt izolate de lume. Construiesc un cuptor de paine.
Maicutele de la Jgheaburi nu mananca niciodata carne si tin posturile cu sfintenie. Pentru a le alunga singuratatea, patru caini si sapte pisici traiesc pe langa lacasul sfant. Vietuitoarele si ele sunt... vegetariene.
Pentru ca este iarna, Jgheaburile sunt izolate de lume. Construiesc un cuptor de paine.
"Mai greu este sa construiesti in sufletul cuiva, decat acareturile de care ai nevoie. Cei care vin aici vor trebui sa aiba multa rabdare si sa vina ca niste pelerini care vor sa se apropie de Dumnezeu. Iernile sunt albe si friguroase. Dar aici e greu sa mai fii visator!".
Intr-una din chiliile manastirii doua maicute stau la taclale. Si-au petrecut viata, din frageda pruncie, in lacasuri de cult. La anii pe care ii au, mai tes covoare la razboi. Deseori nu se pot abtine, in coltul de rai ales sa le fie viata, compun versuri si canta cu o voce serafica. Sunt trecute de mult de anii tineretii... care au ramas niste amintiri pe care le deapana la ceas de seara...
Am lasat in urma lacasul sfant, iar de undeva din spatele dealurilor Cacovei, rasarise un ciob de luna. De departe auzeam corul maicutelor ce intrasera in slujba si sopotul paraului care curgea lin. Aici, la Jgheaburi o maicuta fara identitate m-a facut sa ma simt asa cum sunt: o pacatoasa! Si sa inteleg ca a avea o identitate, in fata lui Dumnezeu nu valoreaza nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu