Viva la felicita!

Sunt suparata pe tine. Dar si mai suparata pe mine. Sunt suparata pe gandurile care nu imi dau pace si pe faptul ca vreau sa nu mai faci parte din ele. Sunt fericita insa ca nu te iubesc. Pentru ca daca te-as fii iubit, acum te-as ura pentru ca nu ai fost sincer. Pentru ca nu esti sincer nu cu mine, ci cu cei din jurul tau. Sunt fericita ca am posibilitatea de a cunoaste dragostea oricand si ca tu nu esti ceea ce caut pentru ca asa realizez ca m-ai fi facut sa sufar.

Sunt suparata pe tine pentru ca sunt genul de om care spune ceea ce gandeste si ca am pretentia ca cei din jurul meu sa fie la fel ca mine: sinceri, asa cum tu nu esti nu vei fii in viata ta. Te-as fii putut iubi, stii? dar cum sa o fac daca tu fugi continuu dupa alte vise! Ma faci sa sper apoi dispari ca un fulg de zapada care se topeste la prima atingere. A visa uneori iti face bine. Este ca si cum ai atinge matase fina si te invaluie la fel ca ea.

Sunt fericita ca inca mai rad cand cineva ma face sa rad. Si eu inca mai pot face pe cineva sa rada! :) deci supararea pe tine nu mai valoreaza nimic... Caci lumina este oricand in viata mea, daca stiu sa mi-o regasesc...

Cum e sa furi de la cineva si sa te alegi cu... prostia!

Am furat o gogoasa. Era in camera sorei mele, intr-o farfurie pe scaunelul pe care il foloseste pe post de masuta, uneori chiar si pentru laptopul meu... De ce va spun asta? nu ca m-as simti vinovata. Ci pentru ca apoi cu nerusinare i-am spus ca de fapt nu am mancat-o eu... Ci Adi, prietenul ei. Doar ca am exclus din vedere altceva. Adi este plecat de cateva luni din tara. La dracu! Apoi a inceput tornada! Doar pt o amarata de gogoasa...
Altadata, un prieten de al meu, hi, hi, ca stiu ca imi urmaresti blogul asa ca nu ma injura, mi-a marturisit, intr-o seara de club cu masti si costume haioase, ca toate lumea vrea printese si zane. Na, ca el o vrea pe Baba Cloanta. Apoi, cu satisfactie, m-am gandit la o parodie a Cenusaresei, in varianta romaneasca. Doar ca in rolul principal il vedeam pe Catalin Fumuru, colegul meu de teatru pe care il vad mai des la tv prezentand meteo decat vorbim la telefon. Cu el jucam niste scene frumoase si nu de putine ori era printul... asa ca mori de ciuda Cataline, ca in seara acea m-am gandit la Dumitru in rolul principal pupand-o pe Baba Cloanta! uite asa a furat Dumitru rolul lui Fumuru dintr-un posibil viitor film al meu la regie... Problema se pune insa cine o va juca pe Baba Cloanta? Dumitru ma repartizase deja in rolul asta demult... Doar ca azi i-am dat vestea cea mare: nu am gasit costum! Am cautat! deh, poate altcineva va avea noroc si va gasi costumul potrivit!
Care ar fii concluzia din toata debandada asta de insiruire de cuvinte de asta seara? Ca toata lumea fura de la toata lumea, nu de putine ori idei, alteori lucruri sau sentimente...
Dar de cele mai multe ori, se fura prostia! Ei da, ai auzit bine! Pai ia uite-te putin matale la show-ul lui Badea din fiecare seara ca el iti da cele mai bune exemple... Mda, dracu stie ce am vrut sa zic aici, intelegeti si voi ce vreti...;)

Vise pierdute si vise regasite

Cand eram mica visam sa devin pianista... ce vis credul! Cum as fii putut sa le spun alor mei sa imi plateasca lectiile de pian? Cand insasi visele lor disparusera in momentul in care turnasera doi plozi... Apoi m-am reorientat si am devenit o mica balerina. De doua ori pe saptamana ma duceam la Palatul Copiilor, imi puneam in picioare opincutele si saream ca un titirez alaturi de alti copii incercand sa descoper tainele dansului. Am continuat cu lectiile aproape doi ani. Doar ca soarta iar nu a fost potrivnica visului meu. Orice vis s-a dus dracului in momentul in care am inceput sa stau cu saptamanile care pareau luni prin spitale. Cu injectii ale caror urmari erau dureri care faceau parte din viata mea. O copilarie in care pomii infloreau privindu-i de la etajul 5 al spitalului facandu-mi in ciuda parca. Lacrimile nu mai contau. Pana si florile primaverii se ofileau si cadeau din marul inflorit. Iar eu continuam sa le privesc tot de la inaltime... Dar am parasit scena in glorie! In sunetele pianului, in fata a zeci de copii, am dansat ca o nebuna aratandu-le ca am talent. Am cazut lata in aplauze, dar eu m-am simtit invingatoare...

Cativa ani am amortit iar visele parca murisera cand am inceput iar sadeschid ochii. Si am inceput cursurile Scolii de Arta, sectia actorie. Au urmat ani grei in care am muncit mult. Spectacole pe scene in care am inghetat de frig incalzindu-ma doar cu votca si tigari, nopti in care am tremurat de emotii, turnee la care am luat premii. Talent si pasiune era, doar ca pentru a invinge trebuie sa faci si compromisuri. Eu am refuzat si am renuntat la tot.

Acum fac un compromis cu mine. Nu mai vreau sa renunt la vise. Chiar daca realizez ca sunt singura. Ca am visat in ultimul timp ca faci parte din viata mea (da, realizez ca ma mint atata timp cat tie nu iti pasa)... De aceea de anul asta voi visa ca imi voi indeplini visele! Ca voi iubi si voi fii iubita, ca voi da o sansa unui vis al meu, (sic, ca nu iti spun din cauza superstitiei pe care o am) ca eu nu voi mai atinge un buton al telefonului pentru a-ti da un mesaj sau un apel, ca imi voi schimba viata... si ca pomii vor inflori in fata mea, nu ii voi privi de la inaltime... Si voi simti la fel, chiar daca voi fii singura de Ziua Indragostitilor! Ce prostie, nu? Dar tot deprimanta este sarbatoarea asta luata de la americani! Toata lumea care se iubeste simte nevoia sa isi strige iubirea, ei da! E deprimanta ziua asta pentru cei singuri!

P.S. In piata o batrana vindea ghiocei si am cumparat jumate din ei, fara sa imi pese ca poate raman fara bani! Tu nu ai intelege asta probabil, dar este ca si cum mi-as fii cumparat primavara doar pentru mine! Asta am simtit si asta seara cand m-am intors de la Mozart... E perfect pentru a-l asculta in asteptarea primăverii!

Incercarea de a ma intelege

Ei da... am iesit la o tigara in fata casei. Sunt singura si o adiere de vant imi mangaie fata. Imi place chiar daca imi simt fata putin piscata de adiere. Nu pot sa dorm, nu pot sa scriu, nu pot sa fac nimic. Nu am stare. ganduri multe de parca m-as simti vinovata ma macina. Asa cum stau cu privirea la cer parca uit tot. Chiar si existenta mea. Dar nu uit de tine... Sa incep sa visez cu ochii deschisi, sa alerg ca nebuna prin ploaie ( de parca ar fii prima data!?) sunt niste stari de care mi-e dor... dar cel mai tare mi-e dor de tine. Cand ma saruti ma privesti de fiecare data. Eu ma intimidez, nu stiu cum sa reactionez, si inchid orice fereastra de parca tu mi-ai invada orice colt al interiorului meu... cateodata gandesti ca un copil, altadata ma surprinzi prin maturitatea gandurilor tale... alergi ca o naluca, dispari la fel si apari la fel... Eu am nelamuriri, am vise neterminate cu tine. Atingeri la care visez!...

"-Iar incepi sa visezi cu ochii deschisi!, mi-arunca batranul de pe scaunul care se clatina! De ar cadea, ranjesc eu! uff, nu cade! Ma enerveaza chiar! Incepe sa ma dadaceasca de parca le-ar stii pe toate. stiu ca le stie pe toate, dar totusi! -Speranta stie ca trebuie sa isi faca debutul", imi zambi ironic in continuare si inchise ochii batrani.

Ei da, e greu sa scrii despre ceva concret si in acelasi timp sa speri la raspunsuri. Ele vin cateodata tarziu, altadata in momentul prielnic. Eu acum nu scriu pt raspunsuri. Te caut pe tine printre randuri pentru ca abia ai plecat si mi-au ramas buzele tale lipite pe buzele mele... Te vreau si cateodata te urasc cand nu imi dai semn de viata.

"- Iti multumesc pentru neincredrea pe care mi-o porti!" mi-ai aruncat de la marginea marii. Te-am simtit atunci nervos... Si atunci mi-a fost teama ca poate te pierd.

"-Trezeste-te batrane!", iar batranul nu raspunde... Asa sunt si tacerile tale cateodata grele si reci! Ca batranul care se leagana in scaunul subred. Doar ca atunci cand te-am cunoscut pe tine, in jurul meu erau flori nevazute si miros puternic de parfum... Caldura era din noi pentru noi... iar buzele noastre se sorbeau de parca nu se saturau de dulceata lor...Si daca nu ai inteles nimic din ce am scris, sunt linistita! Nu tre sa citesti printre randuri, inseamna ca nu m-ai inteles pe mine asa cum sunt: La fel ca marea pe care ai vazut-o la ceas tarziu de seara. (Ce frumoasa e noaptea, nu? mai ales daca se oglindeste luna in apele ei!) cand linistita si calma, cand alergica si innebunita de nestare!

Intru in casa, frigul imi inteapa fata...