luni, 4 aprilie 2011

S-a intors acasa primavara


Primavara s-a intors acasa. Asteptata de flori, de vant, de pomi, de unduirea apei, vorbeste prin razele care se oglindesc pe fete de copii. Mare buluceala si in sufletele iubitilor care se imbratiseaza altfel, simt altfel. Ei da, m-am reintors fugara din locul de unde am plecat. Am redevenit eu odata ca aceasta primavara. Aici si acum marturisesc ca timpul pierdut nu l-am dat pierdut. Il regasesc in fiecare por al existentei mele, al existentei tale, il regasesc in fiecare clipa in care imi dovedesc cat m-am maturizat. Bate vant de primavara si odata cu adierea lui vin ideile unor noi inceputuri si noi sfarsituri. Pui punct si o iei de la capat. Reinvie speranta si moare de ciuda deznadejdea…

Primavara s-a intors acasa. Iar dumnezeirea o primeste cu bratele deschise convinsa fiind ca locul ei e aici si acum…

Am in fata geamului un cais inflorit. Il pazesc cu strasnicie de copiii hoinari de vor sa-l haituie rupandu-i crengutele inflorite. Asta este modul lor de a intampina primavera si candva, chiar daca nu recunoastem, si al nostru. A rupe crenguta inflorita, a o mirosi, a o aranja intr-o vaza, inseamna primavara. Campul plin de banduse inseamna primavera, ghioceii din mana babutelor inseamna primavera. Acum respir primavara… Voi o simtiti?