Pierdut speranta, gasitorului recompensa!

Nu mai vreau sa vorbesc despre mine... nici despre tristele momente pe care le-am petrecut pe holurile unui spital unde doctori incompetenti nu te baga in seama si te lasa sa moara... nici de moartea tragica a lui MJ, nici de suferinta unor oameni marcati de evenimente trecute.

Lumea e satula sa nu mai aiba bani in buzunari, sa plateasca credite si sa caute prin buzunare ultimele monezi. Pe terasele unor baruri din centrul orasului, fete cu fitze isi etaleaza nurii ca doar doar ceva mai cade in plasa. Dolce@Gabbana si Gucci inca nu au dat faliment. Pana si hackerii au iesit de la inchisoare dupa atatea luni de zile. Procesul nu s-a terminat, dar in fata acelorasi baruri, au aparut niste masinute noi noute care le ia ochii la fetite. Mult snobism in tot ce ne inconjoara. Valorile sunt pe cale de disparitie, iar ratiunea ca exista si o altfel de lume, nu superficiala, nu toanta, nu... atat de ilogica, inca mai este pe ici pe colo, in cate-o minte pierduta pe alte taramuri, atenta si la altceva, la nuante si la caractere.

Urmaresc cu atentie orice gest al celor din jur, asta ma face sa le fac o caracterizare cat de cat de aproape de adevar. Imi place ca, rar, mai reuseste ceva sau cineva sa imi atraga atentia cand descopar ca mai sunt si oameni ca mine. Neintelesi, dar ce? Lumea cum e?

Nu mai vreau sa cad prada tristetii, cu toate ca mai tot timpul a facut parte din mine. In cautare de valori descopar oameni noi. Descopar oameni mari cu dureri si mai mari. Marcati de bataile copilariei- copii la varste inaintate. Prietenele mele inca mai spera in feti-frumosi, de parca eleganta si finetea ar mai cuceri pe cineva. Si la sfarsitul dramei, lacrimi si furie ca sunt inselate, mintite si batjocorite de caractere infecte. Apoi se generalizeaza: Toti sunt la fel! de parca ei nu merg pe aceeasi deviza.

Ce mai caut eu atunci in aceasta lume pestrita de contradictii? Petruta, o prietena de-a mea care a murit de ceva timp si care de altfel isi prevazuse moartea, imi spunea ca oamenii ca noi fac ca lumea sa aiba un sens. Doar ca eu sensul azi nu il mai gasesc. Aceeasi prietena imi spunea ca iubirea este relativa daca nu stii sa o mentii. Doar ca moartea ei prematura nu mi-a adus si resturile... adica sfaturi despre ceea ce inseamna a mentine o flacara vie. A trebuit sa invat si a trebuit sa gresesc. Greseli fac si acum... doar ca eu mai mai si alta parere- daca nu esti ajutat, totul se duce dracului. Indiferent cat demult ai insista sa continui.
As prefera o dragoste sincera decat una murdara. As prefera sa iubesc si sa spun decat sa ascund de parca lumea asta m-ar acuza de ceea ce simt. As prefera sa fiu o fiinta ignoranta, sa lucrez la o taraba in piata decat sa fiu redactor sef la un ziar si sa ma injure angajatii, oamenii simpli, primarii si restul... caci ce mai conteaza!
As prefera sa fii mai atent la ceea ce vreau eu decat sa iti vezi doar propriile probleme! Atunci voi fii si eu altfel cu tine si vei simtii!

P.S. Pierdut speranta ca voi intalni un altfel de noi, gasitorului recompensa!