Sunt suparata pe tine. Dar si mai suparata pe mine. Sunt suparata pe gandurile care nu imi dau pace si pe faptul ca vreau sa nu mai faci parte din ele. Sunt fericita insa ca nu te iubesc. Pentru ca daca te-as fii iubit, acum te-as ura pentru ca nu ai fost sincer. Pentru ca nu esti sincer nu cu mine, ci cu cei din jurul tau. Sunt fericita ca am posibilitatea de a cunoaste dragostea oricand si ca tu nu esti ceea ce caut pentru ca asa realizez ca m-ai fi facut sa sufar.
Sunt suparata pe tine pentru ca sunt genul de om care spune ceea ce gandeste si ca am pretentia ca cei din jurul meu sa fie la fel ca mine: sinceri, asa cum tu nu esti nu vei fii in viata ta. Te-as fii putut iubi, stii? dar cum sa o fac daca tu fugi continuu dupa alte vise! Ma faci sa sper apoi dispari ca un fulg de zapada care se topeste la prima atingere. A visa uneori iti face bine. Este ca si cum ai atinge matase fina si te invaluie la fel ca ea.
Sunt fericita ca inca mai rad cand cineva ma face sa rad. Si eu inca mai pot face pe cineva sa rada! :) deci supararea pe tine nu mai valoreaza nimic... Caci lumina este oricand in viata mea, daca stiu sa mi-o regasesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu