Despre ignoranta barbatilor...

Initial il pusesem pe amicul meu Sergiu sa vorbeasca despre ignoranta barbatilor in viziunea unui barbat. Dar am realizat ca este greu sa o descrie atata timp cat si el este un barbat (ca sa nu zic ignorant :-D). Apoi m-am intrebat dac subiectul merita discutat si care ar fi definitia filozofilor despre asa ceva. Nu ma pun in locul lor. I-am tot citit si rascitit si m-am ales doar cu o nebuloasa in loc de viata normala. Intrebari la care nu gasesc raspunsul si multa... foarte multa visare, caci de normalitate nu mai poate fii vorba. Asa am ajuns la o varsta in care ani de zile m-am afundat in lumea asta de care tot vorbeam, apoi tarziu, f tarziu, am inceput sa cunosc barbatii. Ei, sublimi prin mierosenie, atat de bravi prin purtarea ireprosabila, mereu in cautarea noului, chiar daca acesta li se poate oferi chiar de persoana de langa... Atat de parsivi prin a-si atinge scopul si prin lasitatea de care dau dovada! Cum ii poti descrie? niste ignoranti prin felul lor de a nu spune ce gandesc cand trebuie, cand sunt atat de egoisti! Isi plang de mila, de parca ar fii unicele persoane din lume care au suflet... ei, sublimii, uita ca viata poate fii frumoasa cand iubesti si daruiesti iubire, cand nu minti ca sa nu fii mintit, niste magari oportuni...
Ei da, dragul meu Sergiu, am sa fac praf barbatii nu pt ca am suferit, nici pt ca sufar, ci pt ca sunt atat de ignoranti ca ne cred niste fiinte credule care nu gandesc, care nu realizeaza cat sunt de parsivi si de lasi! A visa ca il gasesti pe fat-frumos intr-un barbat normal, care citeste Kant, nu poate fii decat un vin amarastean... pt cateva momente pana si eu am cazut prada acestor iluzii, doar ca realitatea m-a adus repede cu picioarele pe pamant! Ignoranta ca nu simt minciuna, asta e imi demonstreaza ca au in sange acest fenomen!