joi, 22 octombrie 2009

Intre noapte si zi, ce ai alege?

Nu, nu am disparut cum cred unii. Am acumulat experienta de viata. Si ma lupt in continuare cu scursurile societatii. Caci nu de putine ori, cei apropiati, in lupa catre supravietuire asta iti devin. Nu mi-e jena sa o recunosc nici sa o spun. Prietenii ii poti numara pe degete. Uneori deloc. caci incredere nu poti avea nici macar in tine, cum poti sa ai in altcineva?!
Intalnesc fel si fel de oameni. Pe strazi, in cercuri inalte, in casute din chirpici.Din pacate, au inceput sa semene intre ei. Au aceleasi priviri pierdute, aceleasi gesturi lipsite de semnificatie. Oamenii nu mai stiu sa rada, sa spuna o gluma, sa se sature privind frumosul. Simt asta cand vad un concert, simt asta cand un teatru, cand ma plimb pe aceleasi strazi ca si ei, cand intru in aceleasi restaurante. Nu vreau sa dau o explicatie a ceea ce se intampla. Dar ma intreb daca Mircea Radu nu are dreptate pentru a fii atat de ironic. Viata este o ironie. Eu, recunosc, sunt o ironica prin firea mea. Am motive in cativa ani de existenta in care am muncit ca un prost si m-am ales cu acelasi gol. Imaginile pe care le vad la tv parca nu mai sunt asa de frumoase. Nici filmele nu mai sunt ce au fost odata. Glasul Enyei ma incanta, doar cand frunzele cad ca o poezie. Rand pe rand, cu multe culori, pe care le strang cu o matura de pe pavelele din jurul casei.
Multi se mira ca nu mai pot concepe poezia. Multi oameni nu isi mai aud pasii in noapte si ecoul lor. Nu este dezamagirea care striga, ci gandurile ascunse ca va fii altceva poate. Dar pana atunci, cine isi recunoaste umbra in bataia lunii??
Pe strazile unui oras de departe, in bataia brizei marii, cineva ma intreba intr-o seara cu luna plina ce ar insemna o poezie pentru un necititor? Eu intreb lumea din jur: daca ar fii noapte continuu, ce ai alege sa iti lumineze, luna sau soarele? Daca ar fii sa alegi intre poezie si cantec, ce ai alege?...

Niciun comentariu: