Duminica si tarziu. O duminica altfel, inainte de Craciun. Colindele trec de geamul termopan si imi inunda camera. Eu somnoroasa, deschid ochii. Ii simt grei, ii simt obositi. Colinde cantate in biserica se ridica in vazduhul camerei. Divin! Nici macar copiii nu mai urla, nu mai tipa, aleaga pe strazi, cu caciulite rosii, intreband trecatorii: "Primiti colida?". Oamenii inca mai zambesc, da, mai zambesc.
"Mos Craciun cu plete dalbe, A sosit de prin nameti..."
Doar ca nametii nu s-a asternut peste Ramnic. Un glas subtire si parca in soapta se aude: "Mi-ar placea sa ninga de Craciun...!"
Albul este pur, te face bun... da, iar Mos Craciun pare altfel intrand cu bocancii plini de zapada in case...
Colind vioi, colind rebel... inainte de un Craciun singuratec. Da, astept un mos care nu vine... Pt ca Mosul Nu exista! Dar stiu ca atata timp cat o sa visez, el va fii in sufletul meu si al tau. Nu as schimba nimic din sarbatoarea Craciunului... Colindele sunt albe, chiar si fara fulgii de nea!
Soneria ma trezeste din amorteala. Sunt colindatori si ii primesc! Nu cer nimic, doar vor sa cante. Colindele cantate de glasurile lucrate la seminar sunt altfel. Asa le simt eu!
Colind gingas, colind divin ce prevestesti nasterea lui Mesia... Buna dimineata colind! Buna dimineata Craciun divin! Te-am asteptat un an intreg! Nu o sa dorm, in triluri de colind o sa il astept pe Mosu...
Un comentariu:
Mos Craciun exista numai ca nu avem puterea sa-l vedem.
Trimiteți un comentariu