Castanilor din umbra

Glasul noptii care vorbeste

Pasii mei se aud pe caldaramul rece si impartial al strazii... Doar eu si gandurile mele se aud, iar din cand in cand cate un caine care latra. Castanii nu isi mai vorbesc, iar animalele sunt amortite de frig. Un frig pe care eu nu il mai simt... odinioara eram fericita cand treceam pe strada asta. Imi dadea emotii! Acum nu mai simt nimic, decat un gol imens si amorteala unui suflet care nu mai stie ce vrea...

"Ti-am zis de atatea ori ca a-ti plange de mila nu este o solutie!", sunt cuvintele pe care mi le arunca un prieten drag mie de fiecare data de cate ori ne intalnim... ce sa inteleaga, ca de fapt sublimul unui suflet nu este faptul ca isi plange de mila, ci ca este un neinteles... Majoritatea (de parca as avea multi) celor din jurul meu nu le mai explic ca de fapt nu mai sufar, pt ca sufletul a devenit inert, inapt de a simti ceva, ei m-au accepat demult asa cum sunt... sunt un om care incearca inca sa isi mai caute sensul existentei.

Cu ceva timp in urma Milind imi explica ca la indieni cel mai important lucru este onoarea de a trai, de a te bucura de fiecare clipa pe care o traiesti. Pai cum sa ii explic eu mamei ca nu mai fac fata sa platesc ratele la banca, sa imi cumpar hainele de fite, sa ma duc de doua ori la coafor, si s-a dus dracului toata filozofia existentei mele.

"Oamenii sunt niste deziluzii de care trebuie sa te bucuri de fiecare data ca traiesti sa le intalnesti"... tot Milind imi spunea...poate in celalalt colt al lumii lucrurile se vad altfel, ma gandeam eu cu ceva timp in urma si radeam prosteste de explicatia stupida. Si cata inocenta intr-o lume care este atat de simpla si ne-o complicam noi!

Atatea ganduri si castanii sunt inghetati! Noaptea este cea care da acele senzatii de necunoscut, doar ca nu mi-e teama de intuneric... Milind avea o explicatie si pt asta: "De atatea ori si atat de multe ori iti spun ca sa inveti! Noaptea se aseaza linistea peste oras, peste lume, dar si peste sufletele noastre! Iar dragostea respira asa cum luna isi arata mirajul!..."

Sunt convinsa ca multi nu inteleg nimic din ceea ce scriu, dar stiu exact cine intelege si sunt ca noaptea: intunecata, dar luminata, nu de luna, ci de scanteiele mintilor din jurul meu... noapte buna, castanilor! noapte buna dragoste!