luni, 1 iunie 2009

Fuga de iubire

Cred in legea firii. Cunosti, speri, te indragostesti. Am cunoscut oameni care au fugit de iubire toata viata, si din aceasta cauza nu au cunoscut-o niciodata... numai de teama de a nu suferi. de a nu fii dezamagiti. de parca atunci cand te-ai cunoscut, dumnezeu ti-a spus ca vei fii pregatit vreodata pentru asta. Eu de fiecare data cand spun ca am stat la manastire vreo trei luni de zile, pentru a ma calugari, prima intrebare care urmeaza este: " De ce? Sufereai din dragoste?". Erau chiar socati de raspunsul meu: "Nu, nu imi gaseam locul, nu imi gaseam calea... !" (Vezi Pe urmele lui Noica). Dezamagirea mea, unica de altfel la vremea respectiva era ca visul meu nu avea aripi, daca le avusese pentru putin timp, se fransesera pe parcurs...
Am in jurul meu cateva prietene care sufera din dragoste. Cand le spun ca totul este relativ, ca va trece, ma cred nebuna! le vad privirea socata, de parca ar spune: "ce stie asta!", dar nu ma impresioneaza! Cunosc atat de bine acest sentiment. si mai stiu ca iubesc fiecare primavara si toamna, fiecare noua intalnire si despartire, caci daca stii sa iei frumosul din fiecare, si sa INTELEGI, atunci poti realiza multe. Am trecut prin depresii din care cu greu mi-am revenit, (ultima aproape m-a distrus, am iubit o juma de an, si am suferit un... an), ma intreb daca ... mi-am revenit!
De cateva zile insa, ma lovesc de un alt sentiment si de o alta problema: Nu stiu cum sa mai iubesc, cum sa ma las prada sentimentelor caci intervine teama aia care nu ma lasa in pace, si daca si acum voi suferi!? Partea frumoasa o recunosc, si ma bucur de fiecare moment, si totusi... daca nu mai stiu sa iubesc!? Exista o carte care iti explica pasii? ce usor este sa vezi in afara, cand te vindeci dupa suferinte intense... Cand te maturizezi peste noapte, cand te bucuri de fiecare capsuna a primaverii pe care o imparti, de fiecare clipa de mangaiere, de fiecare gest tandru... nici lor nu mai stiu cum sa le raspund... poate ma invatati voi...Clipe de uitare, clipe pline de amintiri altfel...

Niciun comentariu: