Toamna cu iz de criza

O toamna in criza. O toamna cu suras de prezidentiale. Oamenii susnt sceptici, cu zambet fortat, cu intrebari si suspiciuni. Rate mari la banci, facturi piperate si preturi pe masura. Mai mari decat in celelalte tari UE. Si salariile difera. Unii muncesc si sunt prost platiti, altii deloc si sunt bine platiti (de parca mai e ceva corect in lumea asta).

Miroasa toamna a iz de criza. Pana si departe pe dealuri, chiar si luna nu pare rotunda. E umbrita de copaci inalti care isi pierd din maretie. Culorile insa sunt marete... sa fie si apusul unei perioade de 5 ani in care am tot fost mintiti sa traim bine?...
Candva castanii toamna vorbeau... acum sunt tacuti, pana si ei sunt in criza. Strazile Ramnicului nu sunt insa... se lucreaza de zor, se asfalteaza pe ploi mocanesti sau torentiale... Criza aici nu exista. Oamenii care asfalteaza insa o simt la masa de pranz pe care o au prin aceste ploi, sarace de altfel, sau la cina de seara alaturi de copiii care cer. Stirile de la tv nu sufera de criza... sunt multe si neplacute. Dar cine le mai urmareste?
Si totusi toamna are momentele ei. La fel de capricioasa ca aceasta criza mult mediatizata si simtita de toata lumea, face ce vrea din natura. Dar frumusetea consta in a primi cum se cuvine aceste capricii, caci fiecare dintre noi avem ceva de spus. La fel ca ea...

Si totusi criza ramane... Noi cu cine votam? Suntem incerti si zapaciti de schimbari, de oameni care tot vor si nu stiu sa daruiasca...

O toamna rece ca si criza...